Nevoia de a ne simți speciali poate reprezenta o poartă deschisă pentru manipulare. În fazele de evaluare și de lună de miere, această nevoie este identificată și folosită de manipulator într-un mod subtil și foarte eficient.

În relațiile codependente, balanța relațională este major dezechilibrată. Codependentul oferă prea mult, iar manipulatorul prea puțin. Există un mecanism pervers în baza căruia această realitate este posibilă.

Dezvoltarea personală și spiritualitatea au zone extinse care exclud mintea rațională și gândirea critică. Mulți oameni ajung să fie manipulați și menținuți într-o stare de auto-manipulare convenabilă doar mentorilor.

Specificul manipulării, care o diferențiază de alte forme de influențare, este dat de subtilitatea ei: ținta nu este conștientă de conținutul real ce însoțește un anumit mesaj. Există o opacitate care criptează semnificația corectă a conținutului pentru a nu fi sesizată de cel care se dorește a fi manipulat.

Suntem cu toții predispuși la manipulare. Acest lucru este posibil pentru că mintea funcționează în baza unor mecanisme automate. Ele produc niște erori de interpretare și prelucrare a informațiilor. Se numesc biasuri cognitive – acele distorsiuni care deviază raționamentele corecte.

Perfecționismul schimbă permanent criteriile și reperele, astfel încât starea de nemulțumire și negativism să aibă justificare. Ideea este ca niciodată să nu simți că ești acolo unde ți-ai propus. Este exclusă starea de bine, adecvare, liniște și împăcare cu cine ești și cu ce faci.
Atingerea perfecțiunii este un mit care seduce și care promite fericirea.