Care este formula combinației dintre gândirea critică și gândirea pozitivă? De câtă gândire pozitivă este nevoie, când și față de ce anume? Când să fie activată gândirea critică și când să intervină? Cât timp să își păstreze rolul și cum să opereze? Care să fie raportul dintre cele două?
Pe scurt:
Gândirea pozitivă înseamnă să vezi partea benefică a lucrurilor, să ții cont de elementele favorabile și să crezi că situațiile se vor rezolva cu succes.
Gândirea critică este analiza și evaluarea informațiilor, mai ales a celor pretinse a fi adevărate. Implică un scepticism reflectiv care examinează dovezi, raționamente și mai ales fapte.
Gândirea pozitivă reprezintă mai ales punctele de plecare și de sosire – Start-ul și Finish-ul. Pleci de la premise bune și consideri că, indiferent cât de proastă este situația, există și aspecte care pot conduce la o rezolvare bună. Ai încredere în tine și în faptul că lucrurile se vor ordona într-un final.
Gândirea critică este un sistem care intră în funcțiune atunci când, în analiza realității, apar niște semnale de alarmă. Funcționează precum sistemul electronic al mașinii. Problemele sunt semnalizate în bord. Ai nevoie să ții cont de ele, să înțelegi ce se întâmplă și să iei deciziile potrivite. Altfel, riști să faci incidente, accidente sau să rămâi cu mașina pe marginea drumului.
Problemele apar din mai multe motive, atunci când:
1. Gândirea critică este confundată cu gândirea negativă.
În zilele noastre (mulțumită dezvoltării personale și spirituale), nu mai poți gândi ”negativ” (este depășit și chiar rușinos), așa încât, acest sistem de verificare are șanse mici să fie activat. Analiza bazată pe fapte, date concrete și logică este confundată cu credințele limitative. Este o problemă majoră, mai ales în contextul suprasistemului care nu promovează gândirea pe cont propriu. Nu suntem învățați să gândim despre modul în care gândim. Nu suntem încurajați să punem la îndoială ce (ni) se întâmplă.
Concret:
Nu activăm acest ”security check” dat de gândirea critică atunci când simțim că ceva nu este în regulă. Nici măcar atunci când știm(!) că promisiunile care ni se fac sunt prea ”umflate”. Spunem că ni se pare și ne alungăm rapid gândurile ”negative”. Ne dorim prea mult scurtături în orice (îmbogățire, succes, vindecare, dragoste), încât nu suportăm ideea ca, în urma unei analize raționale, să constatăm că intrăm într-un miraj păgubos. Preferăm să ne amăgim decât să pierdem ”oportunități”.
2. Multe din premisele gândirii pozitive sunt greșite.
NU includ posibilitatea că lucrurile prezentate ca fiind corecte și adevărate, să fie incorecte și parțial adevărate sau chiar complet false.
Concret:
Nu te aștepți că al tău șef, coleg sau partener de business să îți ascundă anumite informații, să dorească să ia mult de la tine decât ar fi echitabil, să își păstreze ascunse intențiile. Gândirea pozitivă îți spune să nu ratezi șansa de a fi promovat, de a te implica într-un proiect ”extraordinar”, de a deschide o afacere ”prosperă”. Beneficiile par a fi atât de bune, încât nu mai verifici validitatea lor.
Nu te aștepți ca persoana de care te-ai îndrăgostit să fie atât de diferită și de incompatibilă cu tine și nu verifici asta. Gândirea pozitivă atunci când nu verifică realitatea, transformă îndrăgostirea în iubire oarbă – la propriu și la figurat.
3. O parte a gândirii pozitive activează gândirea emoțională.
De cele mai multe ori, gândim pozitiv dintr-un spațiu emoțional plin de înfrigurare, suprasaturație, teamă, frustrare și nerăbdare. Adică ne dorim un lucru cu disperare, pentru că ne-am săturat să nu îl avem, pentru că ne-am săturat de probleme și vrem în sfârșit să ne fie bine. Termenul de ”CRAVING” exprimă foarte bine starea.
Când emoțiile devin prea intense, raționalul este inhibat, chiar anulat. Atunci intervine gândirea emoțională sau gândirea irațională (așa cum este ea cunoscută mai bine).
Concret:
Pentru că îți dorești prea mult (cu disperare) să câștigi un salariu mai bun, să ai o relație de cuplu sau să fii și tu inclus într-un proiect mare, gândirea critică este dezactivată. Pur și simplu nu mai poate iniția procesele de analiză, sinteză și prelucrare corectă a datelor. Consecința este că vei ajunge să iei decizii (foarte) proaste. La rândul lor, acestea vor crea un cerc vicios care va genera o stare emoțională și mai proastă, va continua să gândească irațional și va face abstracție de verificarea și cercetarea completă a realității.
În concluzie:
Gândirea pozitivă este inclusă în Gândirea Critică. Este o componentă a ei.
Gândirea critică este cea care face în mod corect distincția dintre pozitiv și negativ, corect și incorect, adevărat și fals, valid și invalid.
Probabil că numele de ”critică” este conectat în mintea majorității cu ceva negativ și este confundată cu o gândire care caută doar defectele, negativul și blocajele.
Gândirea critică este acel sistem de scanare care face diferența justă dintre emoțiile funcționale și cele disfuncționale, dintre gândurile raționale și cele iraționale, dintre datele corecte și cele parțial corecte.
sursa foto: www.rawpixel.com