Exploatarea are loc în forme variate și adeseori subtile în business și în organizații, în plan social și chiar în familie și cuplu. Ce anume o facilitează și ce anume îi permite să se manifeste?
În articolul acesta abordez subiectul machiavelism, una dintre cele 3 tipuri de personalități din triada întunecată, alături de psihopatie și narcisism.
Conceptul este un derivat al numelui scriitorului și politicianului italian din secolul al 16-lea – Niccolo Machiavelli, a cărui lucrare celebră este Principele. Cartea apărută în anul 1515 susține faptul că în politică sunt admise orice fel de mijloace care pot îndeplini scopurile stabilite: înșelătorie, corupție, manevre, trădare, minciună.
Machiavelismul include: impostorii, escrocii, farsorii, pe cei care înșeală și care nu au scrupule. Aceștia își stabilesc ținte precise pe care le ating prin strategii calculate, măiestrie manipulativă și ingeniozitate. Machiavelismul include acele persoane care consideră că moralitatea, regulile și legile nu li se adresează. Sunt cinice nu pentru că sunt sceptice și pun la îndoială lucrurile, ci pentru că nu îi interesează sistemele care îi restricționează. Sunt amorali. Nu au busolă pentru a diferenția binele de rău. Sunt deschiși să urmeze orice cale, atât timp cât ea le servește interesele. Sunt puternic centrați pe sine. Nu au respect față de ceilalți și mai mult, profită de fragilitatea și credulitatea lor.
Constructul acestei personalități este dat de două dimensiuni: tactică și perspectivă.
Tactica este modul prin care își ating scopurile – unul imoral, bazat pe principiul: scopul scuză mijoacele.
Perspectiva este setată de filtrul negativ prin care îi percep pe ceilalți – slabi, incapabili și vulnerabili în fața exploatării. Oamenii sunt tratați ca pe obiecte ce pot fi manevrate pentru a-și atinge obiectivele.
Persoanele machiavelice sunt reci, fără principii, cu o înzestrare nativă pentru manipulare. Pentru ele, viața este un joc cu un singur câștigător. Mintea lor este capabilă de raționamente complicate, este ascuțită și în anumite cazuri chiar sclipitoare. În schimb, atitudinea față de oameni este una detașată, calculată, rece, fără implicare emoțională.
Machiavelismul presupune un anumit tip de empatie – ”empatia rece”. Prin intermediul ei, persoana poate înțelege și anticipa gândurile, emoțiile și reacțiile celorlați, fără însă a rezona cu ele. Empatia rece este opusă celei calde – ce recunoaște emoțiile și gândurile și ține cont de acestea, căutând să le protejeze și să le diminueze pe cele negative. Deconectarea de afectivitate, îi face pe machiavelici să fie foarte eficienți și preciși. Pentru că nu resimt încărcătură emoțională, economisesc o cantitate enormă de resurse psiho-energetice care ar fi necesare în mod normal pentru gestionarea, controlul și optimizarea lor.
Machiavelismul cuprinde și trăsături specifice narcisismului: vanitatea, aroganța, egoismul și grandomania, precum și trăsături specifice psihopatiei: comportamente antisociale, lipsa remușcării și impulsivitate.
Abordările specifice pentru machiavelism sunt: minciuna, sabotarea, delapidarea, șantajul și desigur, manipularea.
Îți recomand să te informezi în privința acestui tip de personalitate și să te antrenezi pentru a-l recunoaște cât mai devreme. Doar așa poți preveni și controla interacțiuni și parteneriate ce pot avea consecințe extrem de negative.
sursa foto: www.canva.com