Cultul performanței și al succesului a favorizat anumite tipuri de personalitate. Printre acestea, psihopatia a găsit condiții prielnice în corporații, în mediile de business competitive, în organizațiile cu ambiții și în profesii precum avocatură, medicină, vânzări, jurnalism, marketing. Alte categorii care beneficiază sunt: cei care lucrează în poliție, în structurile de stat și în politică.

Contrar realității, majoritatea oamenilor consideră că psihopatia este o tulburare psihiatrică gravă ce îi afectează cu precădere pe anumiți oameni de la marginea societății, care pot comite crime, infracțiuni și încălcări grave ale legii. Nu își imaginează că în viață de zi cu zi, ar putea să aibă contact direct cu astfel de persoane.

Încep prin definirea conceptului de psihopatie: un tip de personalitate care se distinge prin măestrie în arta manipulării. Face parte din triada întunecată alături de naricisism și machiavelism.

Primul lucru ce merită a fi menționat este acela că psihopatia poate fi foarte bine integrată social și profesional. Sub aparența înșelătoare a unei prezențe cuceritoare, ea ascunde o identitate complet diferită.

Cartea lui Cleckley – ”Măștile sănătății” este o carte scrisă în 1941, dar foarte actuală, ce rămâne un punct de referință. Cartea explică această tulburare psiho-patologică și poziționează în contextul vieții de zi cu zi, unde prevalența ei este mai mare decât ne este convenabil să credem.

Concluziile sunt că psihopatul poate avea toate abilitățile necesare pentru a deveni performant în societate și pentru a obține rezultate remarcabile. Are un capital energetic peste medie, este proactiv, independent și are ambiții mari. Atât inteligența socială, cât și cea emoțională sunt bine reprezentate. Inteligența cognitivă poate fi chiar sclipitoare. Este stăpân pe sine, sigur, fără accese de nervozitate. Deși este abil în a rezolva situațiile interpersonale, o face doar în favoarea sa. Are lacune majore în ceea ce privește sinceritatea. Nu poate fi considerat un om de încredere.

Câteva dintre criteriile cuprinse în diagnosticarea lui Harre sunt:

1. Farmec, șarm superficial;
2. Grandiozitate (sentimentul unor capacități sporite, supraevaluate, aroganță);
3. Nevoia de stimulare continuă;
4. Minciună patologică;
5. Manipularea semenilor;
6. Lipsa remușcărilor sau a vinovăției;
7. Afect superficial;
8. Răceală interpersonală și lipsa empatiei;
9. Stil de viață parazitar;
10. Slab autocontrol comportamental;
11. Comportament sexual promiscuu;
12. Impulsivitate;
13. Iresponsabilitate;
14. Refuzul de a acceptă responsabilitatea pentru propriile acțiuni.

Millon consideră că pe fondul tulburării de personalitate narcisiste se dezvoltă „psihopatul lipsit de scrupule”. Acesta are un simț arogant al valorii de sine și resimte indiferență față de binele altora. Relația cu alții este lipsită de scrupule și amorală. Îi exploatează, umilește, escrochează, disprețuiește. Este abil în influențarea socială a altora. Captivat de discuții, este interesat de multe subiecte, fiind un interlocutor activ. Poate fi fermecător. Îi este ușor să afișeze masca inocenței. Psihopatul nesincer (disingenous) se aseamănă cu tulburarea de personalitate histrionică. Este sociabil, caută să atragă atenția celorlalți, are comportament seductiv, dar relațiile sunt superficiale: este nestatornic, necinstit, incorect, nesincer, calculat. Inventează cu seninătate, cu scopul de a-i convinge pe alții de lucruri ireale.

Diferența dintre psihopat și sociopat (numit și psihopatul secundar), este aceea că primul este predominant condiționat genetic, pe când devianța celui de-al doilea este predominant determinată de influențele negative ale mediului.

Acestor tipologii le lipsește emotivitatea socială și capacitatea de a răspunde normal la stresul anxiogen. Ele sunt lipsite și de empatie, de atașament, de impresionabilitate, milă, sensibilitate la vinovăție.

Modelul lui Patrick și colaboratorii, are în vedere 3 poli în explicarea psihopatiei:

1. Îndrăzneala (baldness) se referă la : lipsa de frică socială, asertivitate, stabilitate emoțională, spirit de aventură. Dimensiunea exprimă un tip special de dezinhibiție însoțită de siguranță de sine, imunitate la stres, atitudine nepăsătoare (lipsa de griji) cu potențial interpersonal carismatic, constant în căutarea noului, stimulării și provocării. Trăsătura îndrăzneală este cea care joacă un rol important la psihopatul de succes.
2. Modelului triarhic este impulsivitatea. Include actele îndrăznețe, neplanificate, relizate spontan ca expresie a dezinhibiției și lipsei de autocontrol. Se regăsește și la tulburarea de conduită, la tulburarea de personalitate și în adicții de alcool, substanțe psihoactive. Impulsivitatea conduce și la un deficit al funcțiilor de control al impulsurilor în relaționare.
3. Malignitatea – tendința spre agresivitatea proiectivă, instrumentală, crudă, dublată de lipsa afectivității de atașament și empatie (milă, remușcare).

Psihopații au un alt set de valori, cele care le susțin atingerea obiectivelor. Deviza lor este: scopul scuză mijoacele. În drumul lor către succes, oamenii sunt folosiți. Și cum sunt mereu în căutare de altceva și doresc mai mult și mai mult, numărul oamenilor manipulați este unul semnificativ de mare. Iar modul în care sunt configurate sistemele profesionale, sociale, economice și politice de astăzi, le cresc șansele să obțină rezultate, funcții, recompense financiare, avantaje, recunoaștere etc.

Îți recomand să citești mai mult despre această tipologie și să îți exersezi abilitatea de a o recunoaște. Ai șanse mari să te confrunți și tu cu ea, dacă nu ai făcut-o deja.

sursa foto: www.canva.com