Cum faci să obții ce vrei? Speakerii motivaționali și teoriile succesului pun accentul pe găsirea și menținerea motivației. Însă dificultatea trăită de majoritatea oamenilor este chiar aceea de a nu reuși să facă ce și-au propus. Iar în contextul actual al limitărilor, lucrul acesta devine și mai problematic.
Cum se face că la început ești extrem de motivat și dornic să începi un lucru nou și în scurt timp îți pierzi energia de a-l mai face? Realizezi că nu ai timp, că nu ești în starea potrivită, că ești obosit, că nu poți respecta planul stabilit. Cel mai probabil îți spui că nu mai ai suficientă motivație și te învinovățești pe tine, îi învinovățești pe alții sau felul în care se întâmplă toate.
Îți prezint un element mai important decât motivația (așa cum este ea înțeleasă la modul general): disciplina.
În psihologie, disciplina se mai numește persistență motivațională. Adică acea parte a motivației care te ajută să îți continui călătoria chiar și atunci când apar probleme, când ți-e greu, când ai obosit, când nu ai chef, când simți că nu mai poți.
Întrebarea motivației este ”de ce?”. Întrebările disciplinei sunt ”cum?”, ”când?”, ”cât”.
Motivația este cea care condiționează. Ea spune: ”dacă mă simt bine, dacă am timp, dacă am stare, voi face un anumit lucru”.
Disciplina este cea care de-condiționează. Ea presupune că ”indiferent dacă am chef și dacă sunt sau nu cele mai bune condiții, voi face ce mi-am propus”.
Atât timp cât te-ai asigurat că ceea vrei să faci este bun și potrivit pentru tine, nu-ți mai căuta mereu motivația. Ea rămâne cu tine, doar că își pierde din intensitate. Altceva e nevoie să dezvolți mai mult: perseverența. Este cea care îți permite să faci același lucru constant, în fiecare zi sau o dată la câteva zile. Astfel ia naștere un nou OBICEI.
Marele avantaj al unui obicei câștigat prin disciplină, este că nu ține cont de limitările exterioare și interioare. Nu mai depinzi de faptul că nu ai condiții ideale (spațiu, timp, logistică etc). Nu mai depinzi de faptul că nu ești în formă perfectă, că nu mai ai euforia de la început, că ești surmenat, că nu ai suficientă încredere în tine, că ți-a scăzut motivația. Repetând aceeași activitate, devii un bun practician. Obiceiul este cel ce îți aduce ușurință.
Te încurajez să te eliberezi de gândul că ”voi începe să fac doar atunci când voi fi pregătit (100%)”. Nu poți ajunge în acel punct decât făcând puțin câte puțin, indiferent de condiții, climat și felul în care te simți. Te vei energiza cu satisfacțiile primelor rezultatele obținute la o scurtă perioadă după ce începi (aproximativ o lună).
Aparent paradoxal, cele care îți aduc cele mai mari satisfacții, sunt rutina și repetiția. Disciplina creează obiceiul – acel comportament mult mai puțin strălucitor decât motivația, care conține de fapt secretul practic al oricărei reușite.